Sfărşit de liceu

Din colţul ochiului se scurge o lacrimă cristalină

S-a terminat liceul, ce lucru trist, dar cine e de vină?

Nimeni... sau poate timpul ce trece şi nu se uită înapoi

Îmi va fi dor de aceşti ani de aur, îmi va fi dor de voi.

O clasă cu renume, a XII- a R, va exista întotdeauna

Dar nu ca noi, căci noi, prin felul nostru de a fi, am reuşit

Să ne facem loc în multe inimi şi fără a răni vreuna

Ne-am păstrat piedestalul la care şi alţii au râvnit.

Mi-aduc aminte de-ntâia zi de şcoală, cât de mici eram!

S-ajung aşa de curând la despărţire nici nu-mi imaginam

Cine ar fi crezut că doisprezece ani sunt doisprezece luni.

Şi i-am petrecut alături, unii mai calmi, alţii mai nebuni.

Am împărtăşit împreună bucurii şi-am devenit prieteni

Cu greu vom mai găsi persoane cu care să ne asemeni

Există o rază de lumină ce ne dă curajul de-a spera

Ne vom reîntâlni înainte de a spune a XII – aR era.

E posibil oare ca timpul să distrugă ce noi înfăptuit-am

Acea conexiune strânsă, frăţească, preţuită gram cu gram?

Am pus suflet în tot ceea ce-am făcut şi rezultate pe măsură

Viaţă de licean, nu te termina, căci nimeni nu îndură!

Vă mulţumim profesori că ne-aţi călăuzit pe drumul bun

Nici n-am avut ocazia de a v-o spune până acum

Ne pare rău că n-am ştiut întotdeauna să vă preţuim

Nu-i niciodată prea târziu, o ştiţi şi voi şi noi o ştim

Ne vom aminti cu drag de voi, profesori unici, nestemaţi

Am fost răi câteodată, dar, vă rugăm, nu ne condamnaţi.

Aţi trecut prin această perioadă, ştiţi şi voi cum a fost.

Când la română n-ai citit, la mate rezultatu-i prost.

Doi la engleză am încasat cât pentru două generaţii

E drept îi meritam, iar la franceză spuneam doar aberaţii

Mai era şi fizica ce n-avea nimic în comun cu noi

Sau la chimie ne uitam ameţiţi la reacţiile cu CO2.

Istorie, geografie în orarul nostru erau doar pentru note

Căci la domeniul cunoştinţe cu siguranţă eram bote

N-am figurat decât cu absenţe sau c-o prezenţă simplă

Căci mintea era în plimbare cum deseori se-ntâmplă.

Mai erau materii pe care nici nu le băgam în seamă

Astronomie, religie, informatică şi altele pe aceeaşi listă

Sau biologie când dădeam extemporale stăpâniţi de teamă

Ce mai, ce-a fost a trecut, trecut-a şi gruparea simbolistă.

Doamnă dirigintă n-am uitat cum ne-aţi luat apărarea

Veţi plânge ascultându-ne şi mult mai mare ne va fi supărarea

Când sportul nu va mai avea aceeaşi voce îndrumătoare

Vă iubim nespus şi pentru noi rămâneţi cea mai tare.

La revedere şcoală, ce durere că plecăm şi ce plânset

Ne-ai fost o mamă şi vei rămâne în inimile întristate

Ne vei lipsi, nici nu ştii cât de mult, căci cu al tău zâmbet

Ne-ai ridicat moralul, ne-ai înscris în eternitate.

La revedere viitori studenţi şi vouă generaţii următoare

Ne oprim aici, nu continuăm, căci inima mai tare doare

Să ne vedem cu bine şi sper curând, iar nu după zece ani

Atunci nu vom mai fi aceeaşi, nu vom mai fi puştani.